Dragul meu hotz...

Dragă Răzvan,

Acum două săptămâni am primit scrisoarea ta. Iți răspund de-abia acum deoarece am fost extrem de aglomerat. Sper că nu te superi pe mine că am întârziat atât.
M-am bucurat că ți-ai găsit timp să îmi scri câte ceva despre tine. În felul acesta încep să te cunosc și să te înțeleg.
Din scrisoarea ta am aflat că ai crescut la orfelinat. Cred că a fost groaznic acolo. Deși ai fost generos că mi-ai scris trei pagini, totuși cunosc înca foarte puține despre tine.
Deoarece că mi-ai permis să te întreb orice, aș vrea să aflu despre tine urmatoarele:
1. Ce iți amintești din anii petrecuți la orfelinatele din Sinaia și cel din Bușteni?
3. Cum ai reușit să termini cele zece clase de liceu? Îți vei continua studiile în Penitenciarul din Ploiești?
4. Povesgtește-mi despre femeia căreia acum îi spui mamă. De ce îi spui așa? Ce simte ea despre faptul că te afli în Penitenciar?
5. Ai spus că ai lucrat în foarte multe locuri. Ai doar 22 de ani. Pe unde ai lucrat? De ce nu ai stat la un singur patron?
Așa cum m-ai rugat, îți trimit un dosar de plastic și câteva folii transparente pentru cursul biblic. Îți trimit și restul de studii. După ce le termini, aș vrea să mi le trimiți, să le corectez și să ți le restitui împreună cu diploma. Iți trimit de asemenea și ceva rechizite.
Fiindcă m-ai întrebat despre grupul nostru de suport din Penitenciarul Codlea, află despre noi că suntem binem, comunicăm deschis, studiem Biblia, ne rugăm și ținem post negru unii pentru alții. Mulți dintre băieți au memorat câte o poezie pe care o vor recita la programul festiv de Crăciun în Penitenciar. Învățăm și câteva cântări despre nașterea Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos. Ți le trimit și ție.
Vreau să-ți fac cunoscut și un aspect neplăcut. La Penitenciarul Codlea, s-au făcut percheziții în camerele deținuților, s-au confiscat telefoane și s-au aplicat pedepse conform legii. Consider acest lucru corect. De aceea îți recomand să te ferești de cei care încalcă legea și introduc telefoane în mod ilegal în Penitenciar. Dacă mă vei suna vreodată, vom vorbi doar pe cale legala, prin telefonul penitenciarului, nu prin telefoane ilegale ascunse pe sub pătură.
Doresc să folosim însă scrisoarea ca mijloc de comunicare. Scrisarea e “sfântă”. Telefoanele date sau primite, costă mult și sunt ca aburul care se ridică și piere: totul se uită. Ce e scris rămâne.
Te rog să nu te superi pe mine dacă nu îți voi răspunde imediat. Am familie, serviciu, școală, deținuți și abia găsesc timp pentru mine. Azi m-am trezit la ora 4 ca să-ți scriu. Tu însa ai aproape tot timpul din lume.
Te rog fă o cerere la comandant să participi și la Ploiești la programul Seriviciului Umanitar pentru Penitenciare. Aștept să-mi povestești cum este la ei.
Închei cu un îndemn - citește istoria lui Iosif din Vechiul Testament. Oarecum, acest tânăr se aseamănă cu tine: a fost smuls de lângă părinți, a trăit printre străini, a fost ispitit de o femeie, a fost închis într-o temniță din Egipt... Dar are un final grozaaav!
As vrea să cunosc viitorul final minunat al poveștii tale de viață!
Până atunci citește, te rog, în cartea Geneza, capitolele 37 până la 50.
Cu prietenie,
Vali

(Scrisoare către deținutul Răzvan, orfan de mic, crescut la orfelinate, închis pentru furtișaguri, transferat de la Codela la Penitenciarul Ploiești).