02 septembrie 2015

Ai curajul sa bei apa din muntii Ciucas?


La sfarsitul lui august 2015 am trecut pe langa cabana Ciucas. Cladirea are un aspect frumos in exterior desi e cam mare si e inconjurata de un imens gard de lemn. Am fost trist sa vad parcate alaturi masini 4 x 4, microbuze si ATV-uri. Nu mai este salbaticia de alta data. 

15 august 2011

Uneori e periculos sa lucrezi cu romii

Lucrez ca voluntar in satul celor 70 de bordeie din decembrie 2009, deci de un an si jumatate. M-am legat sufleteste de acesti oameni si in special de copii.
Multi cunoscuti de-ai mei m-au “incurajat” sa renunt si sa aleg un alt domeniu in care sa am satisfactii mai mari si in care sa reusesc. Mi s-a prezis ca nu voi avea rezultate si ca voi abandona cand voi intelege ca nu merita sa te sacrifici pentru acesti oameni. Am ignorat toate aceste sfaturi considerand ca persoanele respective gresesc pe motive rasiale.
Insa nu pot nega faptul ca de mai multe ori am avut mari probleme din partea unor locuitori din acest sat.
Citeste continuarea aici

23 ianuarie 2011

Povestea unui detinut pe viata eliberat

Cand vorbesc despre detinutii pe viata parca ma mananca ceva pe sira spinarii. Sa stii ca esti inchis intr-o celula pentru tot restul vietii nu este usor de suportat. Am vazut astfel de detinuti si la Penitenciarul Codlea unde activez ca voluntar. Am vorbit cu unii din ei printre grilajele de fier care ii opreau sa iasa din camera. Cu un altul am vorbit fata in fata, liber, la intalnirile pe care le avem cu persoanele private de libertate. Ii privesc cu compatimire si parca as dori sa fac ceva pentru ei dar nu stiu ce.
Un prieten de-al meu, tot din Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Mihai Enea, a facut o promisiune unui vieţaş. Mai jos este redat articolul scris de el. Parca mi-as dori sa fac si eu ceva asemanator pentru un alt detinut pe viata, Robert pe care l-am intalnit la Codlea. Exemplul prietenului meu ma inspira....
Citeste mai mult aici

21 decembrie 2010

Strangem impreuna pachete cu daruri pentru copii?

Te invit sa facem ceva cu folos pana la Craciun.
Doresc sa strangem pentru copiii din Satul 70 un numar de 200 de pachete cu cadouri.
Ne poti ajuta sa ne atingem scopul?

Citeste mai mule informatii aici:
http://copilandria.wordpress.com/2010/12/21/copilandria-continua/

Ce ai mancat azi dimineata?

Redau mai jos o poezie scrisa de mine in urma unor trairi interioare intense avute in urma contactului cu tineri drogati. Desi stiam de existenta lor, de curand am putut sa ii vad de foarte aproape.
M-am gandit la cata suferinta pot provoca parintilor lor.

30 ianuarie 2010

S.O.S. – HELP !!!

Dupa cum sti, de aproape opt ani, lucrez ca voluntar al Serviciului Umanitar pentru Penitenciare. Aici ne ocupam de reintegrarea detinutilor in societate si sprijinrea famiilor lor (in special a copiilor acestora).
Am intalnit o situatie speciala si iti cer sprijinul. Lucrez de luna trecuta cu familiile a doi detinuti dintr-un sat din judetul Covasna. Satul acesta este destul de izolat de restul localitatilor iar aici, am descoperit ca sunt mai multe persoane private de libertate aflate in diferite penitenciare din Romania.
Satul (sau ma bine zis, catunul) are 70 de case in care locuiesc tot atatea familii. Unele familii au pana la 14 copii. Dupa cum banuiesti ei sunt de etnie tiganeasca insa nu sunt vinovati ca s-au nascut in acest mediu. Iarna nu poti ajunge in sat decat pe jos sau, eventual daca ai masina de teren echipata cu lanturi. Mijloacele curente de deplasare pana la soseaua judeteana sunt carutele trase de cai. Ele indeplinesc si rolul de SALVARE cand cineva trebuie sa se interneze in spital pentru vreo problema medicala.
M-am legat afectiv de aceste doua familii, fiecare cu cate 4 copii, intretinute doar de mame deoarece tatii sunt in puscarie. Insa nu pentru aceste familii iti scriu ci pentru restul de 68 de familii care traiesc in conditii asemanatoare, sau mai grele. Veniturile lunare ale acestor doua familii constau doar in ajutoarele de stat pentru copii (pentru un copil 10 Eur/luna sau 40 RON si 20 Euro sau 80 RON pentru un adult).
Citeste continuarea aici....

23 ianuarie 2010

Fetita lui Petrica

Aveam in grupul de consiliere de la Penitenciarul Codlea un detinut pe nume Petrica. Statea mereu in prima banca si participa cu interes la intalnirile noastre. Nu era ca alti detinuti care, la sfarsitul intalnirii veneau sa ceara cate ceva, de fiecare data aceiasi si de fiecare data altceva: nu li se mai terminau cererile niciodata.
Petrica nu cerea nimic.
Intr-o sambata dimineata, la ora noastra obisnuita de intalnire, Petrica doreste sa faca o rugaciune. In rugaciunea simpla pe care a rostit-o se roaga fierbinte pentru fetita lui ca sa nu fie trimisa de sotia sa la orfelinat datorita lipsurilor materiale.
La sfarsitul intalnirii l-am intrebat in particular despre ce este vorba. Mi-a spus ca i-a scris mama sa ca sotia lui doreste sa-i dea fetita la orfelinat in ingrijire temporara ca nu are ce sa-i dea de mancare. Insa el o ruga staruitor sa mai reziste inca doua luni pana se intoarce acasa....
Citeste continuarea aici:
http://reintegrare.blogspot.com/2010/01/fetita-lui-petrica.html

Alo, Centrala...

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele  telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra lucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

22 ianuarie 2010

Tati, ma imprumuti cu 25 de dolari?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
-Tati, cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
-Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
-Tati, imi imprumuti te rog 25$?

16 noiembrie 2009

CHIAR TU

Doar pentru o clipa am vazut IUBIREA:
Avea chipul unei flori frumoase.
Am privit-o
Si n-am atins-o,
N-am strans-o la piept
De teama sa nu o strivesc.