15 august 2011

Uneori e periculos sa lucrezi cu romii

Lucrez ca voluntar in satul celor 70 de bordeie din decembrie 2009, deci de un an si jumatate. M-am legat sufleteste de acesti oameni si in special de copii.
Multi cunoscuti de-ai mei m-au “incurajat” sa renunt si sa aleg un alt domeniu in care sa am satisfactii mai mari si in care sa reusesc. Mi s-a prezis ca nu voi avea rezultate si ca voi abandona cand voi intelege ca nu merita sa te sacrifici pentru acesti oameni. Am ignorat toate aceste sfaturi considerand ca persoanele respective gresesc pe motive rasiale.
Insa nu pot nega faptul ca de mai multe ori am avut mari probleme din partea unor locuitori din acest sat.
Citeste continuarea aici

23 ianuarie 2011

Povestea unui detinut pe viata eliberat

Cand vorbesc despre detinutii pe viata parca ma mananca ceva pe sira spinarii. Sa stii ca esti inchis intr-o celula pentru tot restul vietii nu este usor de suportat. Am vazut astfel de detinuti si la Penitenciarul Codlea unde activez ca voluntar. Am vorbit cu unii din ei printre grilajele de fier care ii opreau sa iasa din camera. Cu un altul am vorbit fata in fata, liber, la intalnirile pe care le avem cu persoanele private de libertate. Ii privesc cu compatimire si parca as dori sa fac ceva pentru ei dar nu stiu ce.
Un prieten de-al meu, tot din Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Mihai Enea, a facut o promisiune unui vieţaş. Mai jos este redat articolul scris de el. Parca mi-as dori sa fac si eu ceva asemanator pentru un alt detinut pe viata, Robert pe care l-am intalnit la Codlea. Exemplul prietenului meu ma inspira....
Citeste mai mult aici

21 decembrie 2010

Strangem impreuna pachete cu daruri pentru copii?

Te invit sa facem ceva cu folos pana la Craciun.
Doresc sa strangem pentru copiii din Satul 70 un numar de 200 de pachete cu cadouri.
Ne poti ajuta sa ne atingem scopul?

Citeste mai mule informatii aici:
http://copilandria.wordpress.com/2010/12/21/copilandria-continua/

Ce ai mancat azi dimineata?

Redau mai jos o poezie scrisa de mine in urma unor trairi interioare intense avute in urma contactului cu tineri drogati. Desi stiam de existenta lor, de curand am putut sa ii vad de foarte aproape.
M-am gandit la cata suferinta pot provoca parintilor lor.

30 ianuarie 2010

S.O.S. – HELP !!!

Dupa cum sti, de aproape opt ani, lucrez ca voluntar al Serviciului Umanitar pentru Penitenciare. Aici ne ocupam de reintegrarea detinutilor in societate si sprijinrea famiilor lor (in special a copiilor acestora).
Am intalnit o situatie speciala si iti cer sprijinul. Lucrez de luna trecuta cu familiile a doi detinuti dintr-un sat din judetul Covasna. Satul acesta este destul de izolat de restul localitatilor iar aici, am descoperit ca sunt mai multe persoane private de libertate aflate in diferite penitenciare din Romania.
Satul (sau ma bine zis, catunul) are 70 de case in care locuiesc tot atatea familii. Unele familii au pana la 14 copii. Dupa cum banuiesti ei sunt de etnie tiganeasca insa nu sunt vinovati ca s-au nascut in acest mediu. Iarna nu poti ajunge in sat decat pe jos sau, eventual daca ai masina de teren echipata cu lanturi. Mijloacele curente de deplasare pana la soseaua judeteana sunt carutele trase de cai. Ele indeplinesc si rolul de SALVARE cand cineva trebuie sa se interneze in spital pentru vreo problema medicala.
M-am legat afectiv de aceste doua familii, fiecare cu cate 4 copii, intretinute doar de mame deoarece tatii sunt in puscarie. Insa nu pentru aceste familii iti scriu ci pentru restul de 68 de familii care traiesc in conditii asemanatoare, sau mai grele. Veniturile lunare ale acestor doua familii constau doar in ajutoarele de stat pentru copii (pentru un copil 10 Eur/luna sau 40 RON si 20 Euro sau 80 RON pentru un adult).
Citeste continuarea aici....

23 ianuarie 2010

Fetita lui Petrica

Aveam in grupul de consiliere de la Penitenciarul Codlea un detinut pe nume Petrica. Statea mereu in prima banca si participa cu interes la intalnirile noastre. Nu era ca alti detinuti care, la sfarsitul intalnirii veneau sa ceara cate ceva, de fiecare data aceiasi si de fiecare data altceva: nu li se mai terminau cererile niciodata.
Petrica nu cerea nimic.
Intr-o sambata dimineata, la ora noastra obisnuita de intalnire, Petrica doreste sa faca o rugaciune. In rugaciunea simpla pe care a rostit-o se roaga fierbinte pentru fetita lui ca sa nu fie trimisa de sotia sa la orfelinat datorita lipsurilor materiale.
La sfarsitul intalnirii l-am intrebat in particular despre ce este vorba. Mi-a spus ca i-a scris mama sa ca sotia lui doreste sa-i dea fetita la orfelinat in ingrijire temporara ca nu are ce sa-i dea de mancare. Insa el o ruga staruitor sa mai reziste inca doua luni pana se intoarce acasa....
Citeste continuarea aici:
http://reintegrare.blogspot.com/2010/01/fetita-lui-petrica.html

Alo, Centrala...

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele  telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra lucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

22 ianuarie 2010

Tati, ma imprumuti cu 25 de dolari?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
-Tati, cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
-Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
-Tati, imi imprumuti te rog 25$?

16 noiembrie 2009

CHIAR TU

Doar pentru o clipa am vazut IUBIREA:
Avea chipul unei flori frumoase.
Am privit-o
Si n-am atins-o,
N-am strans-o la piept
De teama sa nu o strivesc.

13 noiembrie 2009

Ce este succesul?

Zilele trecute, o prietena de familie, studenta la ASE in Bucuresti, avea de realizat o tema in care trebuiau intervievati 10 manageri.  M-a intrebat si pe mine daca pot raspunde la unele intrebari referitoare la managementul firmei, formularea strategiei si obiectivelor si alte lucruri asemanatoare. Ea aflandu-se in Bucuresti mi-a luat itnerviul prin telefon. La majoritatea intrebarilor a fost usor de raspuns, pe loc, insa, la o intrebare despre succes pe care mi-a pus-o, nu am putut sa-i raspund pe loc ci am rugat-o sa imi dea un ragaz de cateva ore si sa-i scriu raspunsul prin e-mail.

13 august 2009

M-am inscris la facultate

Vara aceasta am luat o decizie importanta: sa redevin student. In urma unei "provocari" din partea unui membru al familiei si ca urmare a unei introspectii personale am ales un domeniu nou pe care sa il studiez: DREPTUL.
Consider ca acest domeniu se apropie foarte mult de fiinţa şi construcţia mea ca persoană: sunt umanist, imi place argumentarea si logica, iubesc dreptatea si apreciez ca am o mare compasiune fata pe persoanele opresate.
Ca posibile piedici in luarea acestei decizi au fost luate in consideratie si urmatoarele:

11 aprilie 2008

Sase reguli simple care iti pot da fericirea sau chiar 7

Iata 6 reguli care iti pot da fericirea:

1. Elibereaza-ti inima de ura.
2. Elibereaza-ti mintea de neliniste.
3. Traieste simplu.
4. Daruieste mai mult.
5. Asteapta sa primesti mai putin.
6. Increde-te in dragostea Creatorului tau.
7. ....Completeaza tu daca ai descoperit regula a saptea...

Daca poti imbogati aceasta rubrica scrie-ti parerea. Multumesc!

Niciodata sa nu renunti!

Winston Churchill a fost invitat, ca oaspete de onoare, sa tina discursul principal la festivitatea de absolvire a unui colegiu.
El a privit insistent in ochii fiecarui student, apoi a spus doar cinci cuvinte: "Niciodata, niciodata, niciodata nu renuntati."
Dupa aceea s-a asezat. Nici un student nu a uitat discursul lui.

16 februarie 2007

Aseara am vizitat grupul Alcoolicilor Anonimi din Brasov

Ieri seara am avut o experienta deosebita: am participat la o intrunire a Alcoolicilor Anonimi din orasul meu. Mi-am dorit demult sa vad cu ochii mei si sa ascult cu urechile mele marturisirile unor alcoolici recuperati care, pentru a se proteja fata de societate, se prezinta cu numele mic si isi povestesc experienta.
I-am cautat prin Internet si i-am gasit pentru ca am fost martor la suferinta produsa familiei de un alcoolic, sotul unei prietene.

04 decembrie 2006

Imparateaso...

Acum cateva zile, facand ordine printre hartiile mele, am gasit o poezie scrisa de mine in urma cu mai multi ani. Fiindca acest blog ma reprezinta, am crezut necesar sa includ aici si aceasta poezie. Nu am pretentii de poet. Cred ca aceasta poezie reprezinta oarecum casnicia mea cu Marta.