23 decembrie 2022
Shopping cart
Ne-am întâlnit în Tărâmul Cumpărăturilor. Eu veneam de la serviciu, ea sosea din Tărâmul Iubirii. Copiii i-a încărcat într-un tren de cumpărături, locomotiva care împingea era chiar ea.
Am vazut o mamă fericită cu patru copii: unul era atârnat pe piept într-un săculeț de copii; doi se jucau în căruciorul de cumpărături; al patrulea, o fetiță, cânta veselă din partea de jos a căruciorului, acolo unde se pun baxurile cu apă până ajungi la casă să achiți cu cardul.
Am intrebat-o dacă nu îi este greu cu patru copii. Nicidecum, mi-a răspuns zâmbind.
I-am urmarit cu privirea printre rafturi căutând să le fac o fotografie discretă. Cum m-aș fi simțit însă dacă se întorcea și mă vedea? De aceea am întrebat-o dacă îmi permite să-i fac o fotografie cu cei patru copii în căruciorul de cumpărături pentru că îmi plac copiii.
Desigur, mi-a răspuns mama. Însă vă rog să nu apară chipul copiilor în poză, mi-a zis ea. În acel moment doi copii din cărucior se jucau și nu le vedeam ochiișorii. Bebelușul dormea dus la pieptul ei, fetița dulce de la demisol cânta, doi se jucau și cântau. Cu grijă mama i-a indreptat fața unuia dintre ei în altă parte ca să nu îi fotografiez zâmbetul.
Prea multă muzică și bucurie în poză a rezultat! Nu sunt obișnuit pentru că am avut doar un singur copil care acum are și el un singur copil la rândul lui. Cel mic nu se vedea aproape deloc în acel moment. Nu mi-am schimbat poziția pentru a se vedea toți cinci de teama de a nu zbura din poză. Eram foarte bucuros că mi-a permis chiar și așa să le surpind fericirea într-o fotografie de Facebook care apără dreptul mamelor la avort.
Aceasta femeie senină și fără unghiile făcute (căci nu cred că mai avea timp de așa ceva), își apără dreptul de a fi o mamă fericită cu acești patru copii, bombe de energie și de joacă.
Cel mai fericit sunt eu pentru că am rămas cu o fotografie. La aceasta mă uit din când în când până când Bernard, nepoțelul meu de un an și ceva, revine în țara mea din țara părinților ei. Și pe el îl împinge în shopping cart mama lui.
E plăcut să mergi la cumpărături, ca mamă, cred. Dar e mult mai plăcut să duci un copil în shopping cart ca bunic! Abia aștept să revină în țară! Sper să mi-l dea să fim doar noi doi, și alții să ne fotografieze fără știrea noastră.
Mă bucur că nora mea nu și-a folosit dreptul ei inalienabil la avort.
Stau și mă întreb în sinea mea: dacă mi-aș fi folosit și eu dreptul inalienabil la dragoste de orice fel, și m-aș fi însurat în tinerețe cu un viitor bunic simpatic, oare aș mai simți acum aceleași sentimente de bunic?
La aceste lucruri mă gândesc acum în urma a ceea ce mi s-a întâmplat mai ieri când veneam de la Academia Byblos și femeia sosea din Love-Land și cele patru privigehtori ale ei se jucau și cântau și tatăl lor se gândea la ei în timp ce își făcea treaba la servici, și eu îi fotografiam iar ei își făceau cumpărături fericiți la Kauf-Land.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ne-am întâlnit în Tărâmul Cumpărăturilor. Eu veneam de la serviciu, ea sosea din Tărâmul Iubirii. Copiii i-a încărcat într-un tren de cumpărături, locomotiva care împingea era chiar ea.
Am vazut o mamă fericită cu patru copii: unul era atârnat pe piept într-un săculeț de copii; doi se jucau în căruciorul de cumpărături; al patrulea, o fetiță, cânta veselă din partea de jos a căruciorului, acolo unde se pun baxurile cu apă până ajungi la casă să achiți cu cardul.
Am intrebat-o dacă nu îi este greu cu patru copii. Nicidecum, mi-a răspuns zâmbind.
I-am urmarit cu privirea printre rafturi căutând să le fac o fotografie discretă. Cum m-aș fi simțit însă dacă se întorcea și mă vedea? De aceea am întrebat-o dacă îmi permite să-i fac o fotografie cu cei patru copii în căruciorul de cumpărături pentru că îmi plac copiii.
Desigur, mi-a răspuns mama. Însă vă rog să nu apară chipul copiilor în poză, mi-a zis ea. În acel moment doi copii din cărucior se jucau și nu le vedeam ochiișorii. Bebelușul dormea dus la pieptul ei, fetița dulce de la demisol cânta, doi se jucau și cântau. Cu grijă mama i-a indreptat fața unuia dintre ei în altă parte ca să nu îi fotografiez zâmbetul.
Prea multă muzică și bucurie în poză a rezultat! Nu sunt obișnuit pentru că am avut doar un singur copil care acum are și el un singur copil la rândul lui. Cel mic nu se vedea aproape deloc în acel moment. Nu mi-am schimbat poziția pentru a se vedea toți cinci de teama de a nu zbura din poză. Eram foarte bucuros că mi-a permis chiar și așa să le surpind fericirea într-o fotografie de Facebook care apără dreptul mamelor la avort.
Aceasta femeie senină și fără unghiile făcute (căci nu cred că mai avea timp de așa ceva), își apără dreptul de a fi o mamă fericită cu acești patru copii, bombe de energie și de joacă.
Cel mai fericit sunt eu pentru că am rămas cu o fotografie. La aceasta mă uit din când în când până când Bernard, nepoțelul meu de un an și ceva, revine în țara mea din țara părinților ei. Și pe el îl împinge în shopping cart mama lui.
E plăcut să mergi la cumpărături, ca mamă, cred. Dar e mult mai plăcut să duci un copil în shopping cart ca bunic! Abia aștept să revină în țară! Sper să mi-l dea să fim doar noi doi, și alții să ne fotografieze fără știrea noastră.
Mă bucur că nora mea nu și-a folosit dreptul ei inalienabil la avort.
Stau și mă întreb în sinea mea: dacă mi-aș fi folosit și eu dreptul inalienabil la dragoste de orice fel, și m-aș fi însurat în tinerețe cu un viitor bunic simpatic, oare aș mai simți acum aceleași sentimente de bunic?
La aceste lucruri mă gândesc acum în urma a ceea ce mi s-a întâmplat mai ieri când veneam de la Academia Byblos și femeia sosea din Love-Land și cele patru privigehtori ale ei se jucau și cântau și tatăl lor se gândea la ei în timp ce își făcea treaba la servici, și eu îi fotografiam iar ei își făceau cumpărături fericiți la Kauf-Land.