Imparateaso...

Acum cateva zile, facand ordine printre hartiile mele, am gasit o poezie scrisa de mine in urma cu mai multi ani. Fiindca acest blog ma reprezinta, am crezut necesar sa includ aici si aceasta poezie. Nu am pretentii de poet. Cred ca aceasta poezie reprezinta oarecum casnicia mea cu Marta.

Imparateaso,
Da-mi voie sa fiu gradinarul inimii tale,
Sa-ti rup florile, sa-ti ud trandafirii...
Si ce rasplata
Sa-ti dau pentru aceasta, gradinarule?
Daca doresti
Sa-ti fiu gradinar, doar atat iti cer:
Sa-mi dai voie sa-ti simt aroma petalelor,
Sa-ti rup un buchet de crini,
Sa le sarut petalele si sa ti-l ofer.

Aleaso,
Da-mi voie sa fiu ceasornicarul imimi tale,
Sa-ti repar ceasul, sa-ti curat mecanismul...
Si ce rasplata
Sa-ti dau pentru aceasta, ceasornicarule?
Daca doresti
Sa-ti fiu ceasornicar, doar atat iti cer:
Sa-mi dai voie sa-ti ascult bataile inimii,
Sa-mi pun capul pe pietpul tau
Si sa ascult mereu, mereu...

Frumoaso,
Da-mi voie sa fiu pictorul tau,
Sa-ti fac un prtret, un tablou...
Si ce rasplata
Imi ceri pentru aceasta, pictore?
Daca doresti
Sa fiu pictorul tau, doar atat iti cer:
Sa-mi dai voie sa asez o panza in fata ta
Si sa incep sa te pictez incet, incet...
Nici o trasatura sa nu pierd
Si sa te am in sufletul meu.

Iubito,
Da-mi voie sa fiu mirele tau,
Sa te imbrac in alb si sa ne unim pe veci...
Si ce rasplata
Imi ceri pentru aceasta, draga mire?
Daca doresti
Sa fiu mirele tau, doar atat iti cer:
Sa-mi dai voie sa-ti duc buchetul,
Sa te conduc de brat, sa te sarut in public
Si sa te iubesc mereu, mereu...