04 decembrie 2006

Imparateaso...

Acum cateva zile, facand ordine printre hartiile mele, am gasit o poezie scrisa de mine in urma cu mai multi ani. Fiindca acest blog ma reprezinta, am crezut necesar sa includ aici si aceasta poezie. Nu am pretentii de poet. Cred ca aceasta poezie reprezinta oarecum casnicia mea cu Marta.

Vise pentru anul 2015

Zilele trecute am gasit printre hartii un document scris de mine acum sase ani in care scriam despre ceea ce doresc eu sa fac pana in 2.015. Deoarece hartiile se pot pierde foarte usor, am decis sa postez in acest blog continutul acelui document si sa verific in 2.015 daca am indeplinit sau nu acele dorinte.
De aceea va rog sa nu radeti de mine daca unele lucruri vi se par putin iesite din comun. Asta am gandit eu in anul 2.000 si in mare parte gandesc la fel si azi.

22 noiembrie 2006

Dragul meu hotz...

Dragă Răzvan,

Acum două săptămâni am primit scrisoarea ta. Iți răspund de-abia acum deoarece am fost extrem de aglomerat. Sper că nu te superi pe mine că am întârziat atât.
M-am bucurat că ți-ai găsit timp să îmi scri câte ceva despre tine. În felul acesta încep să te cunosc și să te înțeleg.
Din scrisoarea ta am aflat că ai crescut la orfelinat. Cred că a fost groaznic acolo. Deși ai fost generos că mi-ai scris trei pagini, totuși cunosc înca foarte puține despre tine.
Deoarece că mi-ai permis să te întreb orice, aș vrea să aflu despre tine urmatoarele:
1. Ce iți amintești din anii petrecuți la orfelinatele din Sinaia și cel din Bușteni?
3. Cum ai reușit să termini cele zece clase de liceu? Îți vei continua studiile în Penitenciarul din Ploiești?
4. Povesgtește-mi despre femeia căreia acum îi spui mamă. De ce îi spui așa? Ce simte ea despre faptul că te afli în Penitenciar?
5. Ai spus că ai lucrat în foarte multe locuri. Ai doar 22 de ani. Pe unde ai lucrat? De ce nu ai stat la un singur patron?
Așa cum m-ai rugat, îți trimit un dosar de plastic și câteva folii transparente pentru cursul biblic. Îți trimit și restul de studii. După ce le termini, aș vrea să mi le trimiți, să le corectez și să ți le restitui împreună cu diploma. Iți trimit de asemenea și ceva rechizite.
Fiindcă m-ai întrebat despre grupul nostru de suport din Penitenciarul Codlea, află despre noi că suntem binem, comunicăm deschis, studiem Biblia, ne rugăm și ținem post negru unii pentru alții. Mulți dintre băieți au memorat câte o poezie pe care o vor recita la programul festiv de Crăciun în Penitenciar. Învățăm și câteva cântări despre nașterea Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos. Ți le trimit și ție.
Vreau să-ți fac cunoscut și un aspect neplăcut. La Penitenciarul Codlea, s-au făcut percheziții în camerele deținuților, s-au confiscat telefoane și s-au aplicat pedepse conform legii. Consider acest lucru corect. De aceea îți recomand să te ferești de cei care încalcă legea și introduc telefoane în mod ilegal în Penitenciar. Dacă mă vei suna vreodată, vom vorbi doar pe cale legala, prin telefonul penitenciarului, nu prin telefoane ilegale ascunse pe sub pătură.
Doresc să folosim însă scrisoarea ca mijloc de comunicare. Scrisarea e “sfântă”. Telefoanele date sau primite, costă mult și sunt ca aburul care se ridică și piere: totul se uită. Ce e scris rămâne.
Te rog să nu te superi pe mine dacă nu îți voi răspunde imediat. Am familie, serviciu, școală, deținuți și abia găsesc timp pentru mine. Azi m-am trezit la ora 4 ca să-ți scriu. Tu însa ai aproape tot timpul din lume.
Te rog fă o cerere la comandant să participi și la Ploiești la programul Seriviciului Umanitar pentru Penitenciare. Aștept să-mi povestești cum este la ei.
Închei cu un îndemn - citește istoria lui Iosif din Vechiul Testament. Oarecum, acest tânăr se aseamănă cu tine: a fost smuls de lângă părinți, a trăit printre străini, a fost ispitit de o femeie, a fost închis într-o temniță din Egipt... Dar are un final grozaaav!
As vrea să cunosc viitorul final minunat al poveștii tale de viață!
Până atunci citește, te rog, în cartea Geneza, capitolele 37 până la 50.
Cu prietenie,
Vali

(Scrisoare către deținutul Răzvan, orfan de mic, crescut la orfelinate, închis pentru furtișaguri, transferat de la Codela la Penitenciarul Ploiești).

17 noiembrie 2006

Detinutii si corabierii...

Maine dimineata, sambata, intre orele 10-12 voi fi intr-un grup de suport pentru detinuti din Penitenciarul de Maxima Siguranta Codlea. Frecventez aceasta insitutie din 2003 pentru a sprijini detinutii care se elibereaza ca sa se reintegrez in societate. In grupul meu mai merg inca trei prieteni care au ceeasi dorinta ca si mine: sa-i vedem pe acesti nenorociti ca isi doresc si altceva mai mult decat sa recidiveze dupa ce se elibereaza.

15 noiembrie 2006

Solicit un rinichi!!!

De la:
ROLAND PARASCHIV, rolandmirela@seanet.ro
Apelul a fost lansat prin pagina de Internet a Uniunii Romane.
_________________
Ma numesc Gradinaru Costel. Am 44 de ani, sunt casatorit, am doi copii si de patru ani sufar de un blocaj renal, motiv pentru care fac dializa la spitalul Parhon din Iasi. Starea sanatatii mele se agraveaza prin blocarea fistulelor si purtarea cateterului in jugulara[gat].
Solicit un rinichi in cazul in care cineva ia cunostinta de o moarte clinica. In ceea ce ma priveste voi fi recunoscator familiei donatoare. Pentru informatii legate de acest caz ma puteti contacta la
numarul de telefon 0232-243788. De asemeni raspunde solicitarilor si Daniel Rastoaca, pastor Iasi -Maranatha, tel.0744-652345 sau danielrastoaca@gmail.com Va multumesc.

Telefonul

Exista un aparat care ne face viata mai usoara si mai mizerabila uneori.
Marile companii au investit milioane de dolari sa descopere si sa perfectioneze TELEFONUL, acest dispozitiv iubit de unii si urat de altii.
In primul rand, cred ca TELEFONUL este iubit, la noi in tara, de marile firme de telefonie mobila: Vodafone, Orange, Romtelecom si RDS. Cum sa nu fie iubit TELEFONUL de catre angajatii si patronii acestor firme cand, din fiecare convorbire de-a noastra, curg bani lichizi in conturile lor?

13 noiembrie 2006

Cand El aude, soarele straluceste

Astazi, pentru mine e o zi superba chiar daca afara cerul e acoperit de nori. M-am trezit foarte devreme si am petrecut primele minute ale diminetii citind cateva cugetari. Am petrecut catva timp in compania psalmului 117 care m-a impresionat foarte mult.
Iata ce am gasit scris in Biblie azi dimineata:

IUBESC PE DOMNUL CACI EL AUDE GLASUL MEU, CERERILE MELE.
DA, EL SI-A PLECAT URECHEA SPRE MINE,
DE ACEEA-L VOI CHEMA TOATA VIATA MEA.
.
Intr-adevar, acest lucru este real, l-am simtit si eu. Domnul se apleaca spre mine si imi aude toate cererile. Nu sunt singur in acest Univers (infinit?). El este cu mine. L-am simtit si il simt. El imi poarta de grija. De aceea sunt linistit si bucuros.
Chiar daca afara, acum cerul este inourat, pentru mine e o zi insorita. Deasupra norilor soarele straluceste cu putere pentru cei ce se ridica deasupra lor.
De aceea astazi e o zi superba la Brasov, pentru ca EL este aici, alaturi de mine, si straluceste cu putere.