Redau mai jos o poezie scrisa de mine in urma unor trairi interioare intense avute in urma contactului cu tineri drogati. Desi stiam de existenta lor, de curand am putut sa ii vad de foarte aproape.
M-am gandit la cata suferinta pot provoca parintilor lor. Totusi ei aduc si venituri celor ce comercializeaza drogurile interzise sau a celor "usoare" permise.
In Romania exista asa zisele "Magazine de vise" care cred ca ar trebui inchise cat mai curand, altfel lasam sa se autodistruga copiii nostrii.
Pentru asta m-am inrolat in cauza: INCHIDETI MAGAZINELE DE VISE ! SALVATI GENERATIA TANARA!
Am scris totodata aceasta poezie "traita" de mine. Pana mea nu s-a oprit pana nu a fost incheiata si ultima strofa. Mi-as dori sa mai revina pe la mine "muza" poeziei.
Ce ai mancat azi dimineata?
-Spune-mi, tu ce ai mâncat azi dimineață
în timp ce Regele tau plângea?
-Eu am mâncat azi dimineață
fasole cu mărgăritare.
Regele meu plângea
fiindcă trei dintre fiii Săi s-au drogat
cu ierburi din magazinul de vise
de peste drum.
Iar eu mâncam în acest timp
fasole cu mărgăritare:
fasole cu boabe mari și boabe mici
cu mărgăritare dulci și sărate.
Regele meu plângea
pe scările magazinului Star
unde trei dintre copiii săi
s-au drogat.
Fasolea mea era de doua feluri:
cu boabe mari și colorate
și boabe albe, mici și dulci.
Iar mărgăritarele: sărate.
Regele meu plângea
pentru că fiul Sau mai mic suferea:
a fost dus fiul pierdut, drogat, la Spital,
cu ochii iesiti din orbite, ca două cepe, lacrimate.
Însa fasolea din grădina mea
avea boabe mari, mov și zemoase
și boabe albe, mici și gustoase
ce pot fi servite doar cu mărgăritare.
Mărgăritarele le-am primit de la Rege:
mărgăritare mov, mari și sărate
și mărgăritare albe, mici și dulci.
Ele mi-ajung pentru o viaţă de print.
Sunt frate cu printul mai mic
si viata mea e presărata cu multe mărgăritare sărate:
ele cresc pe araci,
ca fasolea din gradina mea.
Dar tu: cei ai mancat azi dimineaţă
în timp ce Regele meu plângea
iar eu savuram mărgaritare mov şi mărgăritare albe
de pe aracii din gradina mea?
Vali Bota
Brasov, 21 decembrie 2010