Aseara am vizitat grupul Alcoolicilor Anonimi din Brasov

Ieri seara am avut o experienta deosebita: am participat la o intrunire a Alcoolicilor Anonimi din orasul meu. Mi-am dorit demult sa vad cu ochii mei si sa ascult cu urechile mele marturisirile unor alcoolici recuperati care, pentru a se proteja fata de societate, se prezinta cu numele mic si isi povestesc experienta.
I-am cautat prin Internet si i-am gasit pentru ca am fost martor la suferinta produsa familiei de un alcoolic, sotul unei prietene.
Alcoolul a distrus acea familie: copiii au plecat de timpuriu de-acasa, doamna respectiva a cazut in depresie iar barbatul adesea zace in sant datorita alcoolului. Pentru ca as fi vrut sa o ajut am incercat sa ma informez despre alcoolism.
De curand mi-a cazut in mana cartea Alcoolicii Anonimi – Big Book. E o carte captivanta. Am citit-o aproape pe nerasuflate. Acolo am aflat de experientele triste ale unor oameni mari care, la un moment dat nu s-au mai putut controla la alcool. Incet, incet, au alunecat pe o panta ireversibila a dependentei de alcool dar si a aproblemelor produse de acesta: si-au pierdut serviciile, sotiile, prietenii, intr-un cuvant alcoolul le-a ruinat viata.
La un moment dat, la inceputul infiintarii asociatiei Alcoolicilor Anonimi in SUA, prin anii ´30, s-au gasit trei alcoolici care au realizat ca ei de fapt sufera de o boala incurabila si ca singura sansa de a supravietui pentru ei este sa nu mai puna nici un strop de alcool sau bere in gura pentru ca altfel, se declanseaza un mecanism in creierul lor pe care nu il mai pot controla si se imbata. Au inteles ca aceasta optiune de a nu mai bea astazi, trebuie sa o ia in mintea lor in fiecare dimineata si ca sa reziste atunci cand dorinta dupa alcool reapare, ei trebuie sa lucreze pentru salvarea altor alcoolici. Totodata si-au dat seama ca doar daca apeleaza la o putere superioara pe care unii o numesc Dumnezeu ei primesc resurse de a se tine tari. Aceasta asociatie s-a dezvoltat in SUA foarte mult si s-a extins in intreaga lume.
Intamplator am gasit acea carte, Alcoolicii Anonimi. Dupa ce am citit-o am sunat-o pe prietena noastra de familie sa ii impartasesc descoperirea. Atunci am aflat ca deja inaintase divort. Cartea, desi e scrisa de alcoolici, nu incurajeaza pe familiile acestora sa nu se desparta de ei daca ei nu fac nici un efort sa scape de alcool. Asa ca, de data aceasta, nu am incurajat-o nici eu sa renunte la divort, desi in sufletul meu nu sunt de acord cu aceasta decizie. Insa i-am spus ca merita sa citeasca aceasta carte.
In aceeasi zi am cautat in Internet si am gasit un grup de alcoolici anonimi in Bucuresti. Le-am scris un mesaj daca cunosc vreun grup de alcoolici anonimi (AA) la Brasov, insa nu am primit nici un raspuns. Am continuat sa caut in internet. Si dupa cateva ore de navigare, am gasit o scurta informatie ca ar fi si la Brasov un grup AA. Am trimis un e-mail, si am primit un raspuns a doua zi. Am sunat la numarul de telefon din Internet al lui Marius, alcoolic anonim, si mi-a raspuns. L-am intrebat unde se aduna alcoolicii si cand. Mi-a spus ca se aduna in fiecare saptamana, lunea si joia intr-un birou de langa Tribunal intre orele 17-18.
Aseara am fost pentru prima data intr-un grup de Alcoolici Anonimi. Fiindca eu termin serviciul la ora 17, am intarziat 15 minute. Cand am intrat pe hol, auzeam ca se citeste un pasaj din cartea pe care tocmai o terminasem. Am aparut in fata usii iar doamna care citea s-a oprit si cele noua persoane care se aflau inauntru ma priveau curiosi. Nu as fi vrut sa ii deranjez asa ca am intrebat:
-Buna seara, aici sunt Alcoolicii Anonimi?
-Da, mi-a raspuns doamna.
-Ma primiti si pe mine?
-Poftim, intra si ia un loc.
M-am asezat putin jenat ca i-am deranjat si am inceput sa ii privesc in tacere pe cei din jur, auzind totodata ce se citea. In stanga se afla un tanar, solid, la vreo 38-40 de ani, cu parul lung, strans intr-o coada. Apoi, la stanga lui, era o doamna blonda, la vreo 40 de ani, care avea o fizionomie trista. Mi-am dat seama ca suferise in urma alcolului. Apoi, in continuare era un barbat tot la vreo 40 de ani, cu fata putin speriata. Langa el era o doamna care citea clar si cu intonatie si avea un placut accent maghiar.
In dreapta mea se afla un domn, mai tanar ca mine, tuns scurt si cu fire de par albe. Era slabut la figura si un pic stingher. In stanga mea era o doamna mai maruntica, cu vreo 7-8 ani mai in varsta ca mine. Nu parea alcoolica, dar mai tarziu am aflat ca este. Alaturi era o femeie in varsta, putin plinuta. Nici ea nu parea alcoolica. De fapt dansa venise cu fiul ei, persoana din dreapta mea, un alcoolic aflat la prima sa intalinire de grup.
Mai departe, se afla tot o doamna, cu parul scurt, inchis la culoare alaturi de o tanara de vreo 20 de ani despre care am aflat ulterior ca este fiica ei. Astazi tocmai se pronuntase decizia tribunalului in divortul pe care la inaintat fata de sotul ei, alcoolic, dar care nu vrea sa se trateze.
-Noi alcoolicii suntem bolnavi de o boala prin care ne-am pierdut capacitatea de a ne controla bautul, citea doamna cu accent maghiar. Chiar daca de multe ori ne-am amagit ca am putea sa ne redobandim acest control utilizand diferite metode, am constatat ca am pierdut pentru totdeauna controlul asupra bautului de alcool. Suntem asemenea unei persoane care si-a pierdut intr-un accident piciorul. Niciodata piciorul nu va creste la loc. Nici noi ni vom dobandi vreodata capacitatea de a bea controlat alcool. Singua noastra sansa de supravietuire este sa devenim abstinenti total.
Toti cei din sala pareau atenti si ganditori in timp ce auzeau cuvintele respective. Unii, mai vechi in acel grup, probabil ca le auzisera de mai multe ori pana atunci. Altii le auzeau pentru prima data.
Apoi a urmat un moment in care fiecare trebuia sa se prezinte. Acest moment il asteptam eu cu nerabdare.
Primul de prezenta tanarul cu parul lung:
-Sunt Mishu si sunt alcoolic. In urma cu cativa ani am realizat ca sufar de aceasta boala si ca singur nu pot face nimic. De aceea le-am cerut ajutorul parintilor, sa ma inchida in apartament si sa ma hraneasca acolo ca sa nu pot iesi afara sa cad din nou. Mi-am propus sa raman inauntru pana voi scapa de aceasta problema. Am stat inchis in casa doi ani de zile. Nu am avut contact cu nimeni decat cu parintii. Astfel am scapt de alcool insa, datorita singuratatii ma-am ales cu o alta problema: sufar de atac de panica.
Banuiam ce inseamna acest lucru. Atacul de panica este o forma mai grava de depresie care face ca in momentele de criza bolnavul sa nu mai poata vorbi. I se contracteaza muschii, ii amortesc membrele si trebuie sa stea nemiscat pana ii trece criza.
-Sunt Marius si sunt alcolic a continuat un alt participant. Sunt de profesie inginer si alcoolul mi-a distrus familia.
El era cel pe care il contactasem telefonic in urma informatiilor gasite in Internet. La telefon mi-l imaginasem la vreo cincizeci de ani. In realitate era mult mai tanar.
Apoi a urmat doamna cea blonda.
-Sunt Gabriella si sunt alcoolica. Atunci mi-am dat seama ca dansa imi raspunse la e-mail. Alcoolul mi-a distrus familia insa stiu ca prin acea Putere Superioara care este deasupra noastra pot invinge aceasta boala.
-Sunt Cristina si sunt alcoolica a spus doamna din stanga mea. Cred ca alcoolismul se transmite genetic pentru ca atat tatal meu a suferit de aceasta cat si mama lui, adica bunica mea. Vreau totodata sa spun ca noi alcoolicii suntem niste persoane mai labile psihic decat cei din jur, datorita alcoolului.
In acel moment cineva din grup intervine si spune: „Ar fi bine sa vorbim fiecare in dreptul lui“
Atunci, Cristina se corecteaza si zice:
-Da, am constatat ca alcoolul m-a facut sa fiu mai labila psihic, mai nesigura pe mine. Oridecate ori am o problema sufleteasca simt nevoia sa ma indrept spre alcool.
-Iti multumim Cristina ca ai dat dovada de atata sinceritate, a continuat doamna Margareta care anterior citise materialul respectiv. Intr-adevar, noi alcoolicii (pana atunci crezusem ca dansa nu este alcoolica ci este doar gazda intalnirii) stim atat de bine sa ascundem alcool in casa, gasim zeci de ascunzatori iar atunci cand apare o problema, ne aplecam sa luam de sub masa sticla.
In acel moment chiar se apleaca si ridica o sticla cu continut galben si il ridica in sus. Chiar vrea sa arate alcool intr-o intalnire a celor care se lupta sa renunte la alcool? M-am intrebat. Si, privind sticla galbena, ridicata deasupra capului ei continua:
-Si observam cu surprindere ca este doar PUR- solutie de curatat vasele.
Toti au zambit. Avea umor conducatoarea grupului.
-Ma bucur ca a venit la aceasta intalnire impreuna cu mama sa, domnul din stanga mea care are doar 37 de ani, continua gazda. Ii spunem ca alcoolul este o boala la fel ca boala de inima sau ca diabetul. Se simte cineva jenat in societate ca e bolnav cu inima? Nici el nu trebuie sa simta jenat ca are aceasta boala. Insa, spre deosebire de mine, el poate recupera vreo zece ani din viata lui daca acum la aceasta varsta cauta solutia la problema sa. Eu am pierdut multi ani din viata pana sa gasesc remediul la aceasta boala iar el, fiindca e atat de tanar, e mult mai privilegiat ca mine. Sotia sa s-a despartit de el si ii interzice sa vada copiii motivand ca este alcoolic. Acum cauta prin proces sa obtina acest drept legitim de a se intalni cu copiii sai. Am facut eu aceasta introducere despre el, doarece, conform traditiei noastre, la prima intalnire alcoolicul nu are voie sa vorbeaca despre problema sa in grupurile de alcoolici anonimi. Doar daca continua sa vina la intalnirile de grup va putea sa vorbeasca despre sine. Eu ii recomand ca un prim pas, sa accepte sa intre intr-un centru de recuperare a alcolicilor din judetul Mures pentru tineri intre 18 si 45 de ani.
Apoi doamna Margareta a dorit sa afle cate ceva despre mine.
-Sunt Vali si sunt prieten al alcoolicilor.
-Nu te supara, a spus Mishu, vrei te rog sa repeti ce ai spus? Nu am auzit bine...
-Sunt Vali si sunt prieten al alcoolicilor. Asa cum a spus d-na Cristina, cred ca am ceva ereditar de la tatal meu care culegea alcoolicii de pe strada ca sa ii ajute. Pe unul din ei l-a cules intr-o noapte geroasa de iarna, la adus in casa, l-a spalat, la imbracat si s-a imprietenit cu el. A incercat sa il ajute. Insa dupa cateva luni, dupa noaptea de revelion a primit vestea ca prietenul sau alcoolic a fosta gasit mort iar langa patul sau erau cateva zeci de sticle goale. A baut pana a murit. La fel si eu iubesc alcoolicii si vreau sa ii ajut pentru ca am o prietena de familie al carui sot este alcoolic. Sotia sa a introdus actiune de divort si vreau sa ii ajut.
Atunci, o alta doaman intervine si spune:
-Cunosc ce simte persoana respectiva pentu ca astazi, la mine, s-a pronuntat sentinta de divort. Fiica mea, datorita tatalui ei, a plecat de acasa si a venit astazi cu mine aici, pentru a doua oara. Desi acum suntem divortati, eu continui sa vin aici pentru ca ma simt bine in acest grup, imi face bine pentru ca sufar si eu uneori de depresie.
Dupa ce s-au mai schimbat cateva cuvinte in acel grup, a urmat petrecerea: doamna Margareta a adus prajituri, doamna Cristina a adus clatite care au fost atat de bune ca nu am mai apucat niciuna iar barbatii au adus bautura -sucuri racoritoare. Intalnirea a durat doar o ora dar parca as fi vrut sa mai continue. M-au invitat si la intalnirile viitoare si cred ca ma voi duce.
Alcoolicii Anonimi sunt niste persoane foarte dragute si prietenoase avand un spirit de intrajutorare si fratie. Ei stiu ce inseamna suferinta produsa de demonul alcoolului si au gasit si tratamentul de a rezist tentatiei alcoolului. Avem multe de invatat de la ei pentru ca, noi, chiar daca nu avem aceasta problema a alcoolului, sigur avem o vreo alta problema dar de care nu putem scapa decat daca urmam, ca si ei, cei doisprezece pasi pe care ii urmeaza acloolicii.
Vali Bota, prieten al alcoolicilor.